”…teama de ceva nu e un gând.” ”Rămas singur, nu mai regăsi din vechea intimitate cu el însuși decât fumul țigării: fum. Nu mai avea adăpost în el. Timpul trecea încet, târându-se. Cărțile apăreau ca obrazul bolnavilor la ferestre de spital, dându-i senzația că literatura e o nevolnică izolare de viață, nu o trăire…
