”Parcă a foșnit ceva afară… Nu, n-a fost nimic. M-am înșelat. Rămân mai departe singur. În confesionalul meu doar păianjenii îmi sunt martori. Și uneori țânțarii care mă vizitează noaptea, când vântul face din orice un semnalizator morse. Prin urmare, cine sunt eu? Eleonora îmi spunea ”profesore”. Dar nu asta e important. Adineauri, m-am uitat…
