O fi adevărat? Cât de des reflectați la felul în care vorbiți limba maternă? Cât de des munciți pentru a vă îmbogăți vocabularul și a vă îmbunătăți exprimarea? Cât de mult iubiți limba ce v-a fost dăruită de la naștere? Punem câteva întrebări ca să continuăm prin alte reflecții asupra cărora vom zăbovi înainte de a răspunde.
Limba este semnul prin care membrii aceluiaşi popor se recunosc, este lanţul trainic ce-i leagă împreună şi-i face să se numească fraţi. Limba e altarul în jurul căruia toţi cu inimi iubitoare se adună. (Arghir în „Convorbiri literare”, 1876) Ideea este continuată de un alt citat, venit să accentueze rolul limbii pentru fiecare dintre noi – Sufletul unui popor trăieşte în limba lui naţională. În ea se întipăresc, printr-un îndelungat proces istoric, preocupările, frământările, aspirațiile, modul de a înțelege existenţa, adică întreaga lui spiritualitate!
Limbajul sărac înseamnă o gândire săracă și confuză, precum și o capacitate creatoare limitată, lipsită de valoare. Numai prin limbă, prin cuvinte, poți învăţa trecutul patriei, dragostea de ţară și de neam. Marele poet Mihai Eminescu a scris: În limba sa numai, i se lipesc poporului de suflet preceptele bătrâneţii, istoria părinţilor săi, bucuriile și durerile semenilor. Această constatare este valabilă pentru fiecare cetățean, al fiecărei țări.
Dacă nu cunoști limba maternă, cum vei putea învăța altă limbă? Orice limbă nouă vei învăța, la început, gândești și formulezi propozițiile în limba română, apoi traduci. Dar dacă nu formulezi corect propozițiile în limba pe care ai învățat-o la școală, ce rezultate vei obține?
G. Coşbuc scria: Limba e singura avere comună a unui popor. Deci, să păstrăm averea noastră comună, limba română. Să vorbim corect și cu demnitate limba mamei.
Studierea limbii române are o importanţă deosebită, pentru că însuşirea ei corectă are repercusiuni în întreg procesul formării şi dezvoltării intelectuale. Unul dintre obiectivele fundamentale ale studierii limbii române este însușirea și aplicarea normelor de vorbire și scriere corectă, folosirea corectă a vocabularului limbii literare, precum și al celui specific profesiei.
Studiul limbii are scopul de a clasifica în mod teoretic cunoștințele empirice ale cetățenilor. Limba este tezaurul cel mai prețios pe care îl moștenesc copiii de la părinți, depozitul sacru lăsat de generațiile trecute și care merită să fie păstrat cu sfințenie de generațiile care-l primesc.
Dacă pleci peste hotare, nu înseamnă că trebuie să-ţi neglijezi limba maternă sau să încetezi să o însușești. O persoană care-şi vorbeşte corect limba maternă, inspiră încredere şi respect. Străinii, când vor auzi că vorbești limba de acasă, cu siguranță, te vor aprecia și, poate chiar, te vor lăuda pentru asta, căci emigrarea, uitarea limbii și a neamului este o rană globală care sângerează la toate popoarele.
De unde știi că plecând în afara țării nu vei ajunge să lucrezi cu niște concetățeni de-ai tăi? Moldovenii și românii încet, dar sigur, își lărgesc afacerile și peste hotarele țării. Sunt mulți oameni care lucrează în Londra la angajatori români. Ei s-au pregătit din timp și au învățat limba engleză, iar acolo nici nu prea o vorbesc, doar când merg la cumpărături.
Cei care sunt în afara țării, cu siguranță, vor înțelege și vor simți valoarea versurilor poetului Grigore Vieru:
În limba ta
În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.
Multe inimi au cei care ştiu mai multe limbi, ziceau strămoșii din negura de vremi, dar câte inimi au cei care nici limba maternă nu o cunosc bine și nici nu vor să o cunoască?
